De ce sunt romanii nervosi in trafic?

Pentru ca drumurile sunt proaste, inguste si supra-aglomerate.
Pentru ca stopurile sunt coordonate parca in asa fel incat sa-i enerveze si mai rau.
Pentru ca nu gasesc niciodata locuri de parcare. Nici macar in fata blocului. Uneori nici in cartier.
Pentru ca sunt claxonati la stop in aceeasi secunda in care se pune verde de cate un nesimtit aflat in spate.
Pentru ca sunt presati insistent din spate de aceiasi nesimtiti chiar in momentul in care se afla in plina depasire pe o autostrada. Scuze: pe autostrada.
Pentru ca aceiasi nesimtiti le pun viata in pericol depasind coloane intregi si aparandu-le brusc in fata, pe contrasens, de dupa vreo curba mai stransa.
Pentru ca politia rutiera nu-i remarca aproape niciodata pe acei nesimtiti, oprindu-i in schimb pe ceilalti chiar si pentru un stop defect. Amendandu-i apoi pentru lipsa centurii.
Pentru ca toate drumurile care ii leaga de servici sunt in reparatii. Cate o ruta pe rand, pana nu le mai ramane nici o varianta cat de cat mai rapida. Ci doar ambuteiaje.
Pentru ca reparatiile incep primavara, dureaza pana in toamna, iarna traficul e blocat de zapezi, iar primavara urmatoare incep reparatiile de dupa iarna grea. Reparatii care se intind pana la toamna.
Pentru ca sunt nevoiti sa plateasca o multime de taxe de drum, asigurari, rovignete, desi statul nu le va plati niciodata despagubiri pentru distrugerile suferite din cauza drumurilor proaste pe care i le pune la dispozitie in schimbul acelor taxe.

Pareri. Solutii...

Am emis, in acest blog, o serie de pareri cu privire la cauzele nivelului scazut de trai din Romania (coruptie la toate nivelurile, resemnare la patura de mijloc, ineficienta unui sistem statal mult prea greoi si costisitor, lipsa de respect si chiar indiferenta clasei conducatoare fata de cei pe care ii conduce, nivelul scazut de civilizatie al multor romani, dispretul fata de lege si fata de ceilalti al unor privilegiati, etc).

Mi-am dat si eu cu parerea, ca oricare alt cetatean nevoit sa traiasca intr-un stat care nu da doi bani pe el. Insa pareri exista cu tonele. Tara asta are nevoie de solutii. Apoi de oameni capabili sa le aplice.

Iata o posibila solutie: simplificarea institutiei statului si adaptarea ei la secolul pe care il traversam. Adica secolul internetului.

Actualmente, statul functioneaza dupa niste proceduri total depasite de vremurile noastre. Conducatorii alesi, oricat de bine intentionati ar fi, vor sfarsi prin a se pierde in labirinturile unei institutii greoaie, ineficiente, generatore de coruptie si scandaluri. O schema supradimensionata care are nevoie, pentru a functiona, de un buget pe masura. Deci impozite umflate pentru cetateni. Rezulta un nivel de trai scazut si absurditatea ca cetatenii sa traiasca pentru stat, nu statul pentru cetateni. Un stat care se hraneste cu sangele cetatenilor sai.

Cum poate fi imbunatatita aceasta institutie a statului? In nici un caz asa cum s-a facut pana acum, cu fiecare nou ministru incercand sa schimbe cate ceva, mai mult din dorinta de a-si lasa o amprenta decat dintr-un avant sincer si bineintentionat. Rezultatele fiind, de cele mai multe ori, mai rele decat cele de dinainte.

O institutie a statului mai supla, mai eficienta, mai moderna, mai blanda cu cetatenii sai poate rezulta doar dintr-un studiu foarte amanuntit efectuat de o comisie de experti special infiintata pentru acest scop. Specialisti romani si straini care sa inainteze, la capatul studiului, un plan unitar de reforma care sa fie aplicat de urmatoare echipa iesita castigatoare din alegeri.

Cum ar trebui sa arate acest nou stat?

In primul rand sa isi respecte cetatenii. Sa nu-i puna pe drumuri si sa ii supuna umilintei de a sta la cozi ca sa dea bani (incredibil... suntem un popor obisnuit sa stea la coada ca sa dea bani...). Sa il informeze pe cetatean pas cu pas asupra tuturor indatoririlor sale, ajutandu-l sa si le indeplineasca cu minimum de efort. In acelasi timp si cu aceeasi unitate de masura sa il informeze asupra drepturilor sale, in asa fel incat fiecare cetatean sa stie exact cati bani da, unde ii da, pentru ce ii da si mai ales cu ce se alege in schimb.

O utopie?

Nu, un simplu program de calculator. Informatizarea institutiilor statului. In asa fel incat fiecare operatiune in parte sa necestite doar cateva click-uri de mouse si nu zeci de institutii, zeci de ore, sute de functionari si tone de bani.

Un program conectat la internet. Acolo unde ar trebui sa se conecteze si statul roman. Ca sa fie online cu restul lumii. Si mai ales cu cetatenii sai.

De ce ne acceptam conditia de sclavi?

Romanii, polonezii si ungurii muncesc cele mai multe ore pe an, dintre toti lucratorii din UE, se arata intr-un raport despre timpul de lucru in tarile UE, realizat de Eurofound. Cele mai putine ore de munca se efectueaza in Franta, Germania, Danemarca si Suedia.

Acelasi studiu releva ca in unele tari muncitorii au cu aproape trei saptamani si jumatate mai mult timp liber decat in altele. Astfel, suedezii au 42 de zile libere si de concediu, pe an, in timp ce in romanii au numai 27, cu concediu si sarbatori legale.

Romanii muncesc in medie 1840 de ore pe an, in timp ce francezii, suedezii, danezii si germanii muncesc 1.568 ore anual.

Sa recapitulam: romanii muncesc cu 300 de ore mai mult pe an decat suedezii si au aproape de doua ori mai putine zile libere decat acestia. Salariu mediu este de 10 ori mai mic in romania decat in suedia.

Stati sa mai recapitulam o data: muncim mult mai mult decat suedezii, avem de doua ori mai putine zile libere decat ei si suntem platiti de 10 ori mai prost.

Oare chiar atat de ineficienti suntem in comparatie cu ei? Sau cu francezii? Sau cu nemtii? Sau cu britanicii? Sau cu spaniolii? Sau cu italienii?

Sau pur si simplu ne acceptam conditia de... sclavi?

E acevarat ca in toate tarile enumerate mai sus exista sindicate. Care sunt platite de salariati ca sa le apere drepturile. Si... surpriza! Chiar le apara drepturile!

Da, si noi avem sindicate. Insa liderii acestor sindicate sunt de multe ori mai bogati decat insisi patronii. Vezi Liviu Luca de la Federatia Sindicatelor Libere Petrom. Omul si-a facut televiziune. Sau Miron Mitrea, fondatorul unui sindicat al soferilor. Acum multimilionar in euro si unul dintre liderii celui mai puternic partid politic din Romania.

Pamantul, putin bolnav

In viata sa de patru miliarde si jumatate de ani a trecut prin multe. Initial a fost o forma lichida, dar stratul exterior s-a racit treptat, formand scoarta. Emanatiile de gaze si eruptiile vulcanice au produs atmosfera primara. Condensarea vaporilor de apa a dus la formarea oceanelor. Cu totul, o activitate chimica intensa si sursa aparitiei, acum patru miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se inmulti. S-a facilitat dezvoltarea procesului de fotosinteza, astfel incat energia Soarelui sa creeze oxigenul. Acumulat in atmosfera, oxigenul a dat nastere stratului de ozon. Absorbind radiatiile ultraviolete, stratul de ozon a devenit responsabil pentru imprastierea vietii pe Pamant.

In urma cu aproximativ sapte sute de milioane de ani s-a produs un puternic proces glacial. Este foarte important in istoria Pamantului, pentru ca precede o adevarata explozie de vietuitoare. Aparitia si dezvoltarea a numeroase forme de viata multicelulare. De la aceasta explozie de viata, acum aproximativ cinci sute de milioane de ani, au avut loc cinci extintii in masa diferite. Ultima petrecuta acum 65 de milioane de ani si soldata cu disparitia dinozaurilor.

De cateva milioane de ani, o noua specie si-a facut simtita prezenta. Este ca un virus: periculoasa pentru sanatatea Pamantului. Pentru ca a fost capabila, prin activitatea sa, sa modifice fata Pamantului intr-un interval atat de scurt, asa cum nici o alta fiinta n-a mai facut-o: intervenind in existenta si cantitatea altor forme de viata dar si in climatul planetei.

Pamantul este putin racit acum. Posibil chiar sa aiba temperatura. Dar are si anticorpi. Chiar si in conditiile in care "virusul" are capacitatea de a se adapta, de a supravietui si in conditii alterate.

Doar o alta raceala trecatoare in viata sa de miliarde de ani. Va elimina virusul, revenind apoi la normal.

Statul ca un stapan pe plantatie

Traim intr-unul dintre putinele state europene care nu functioneaza in interesul cetatenilor sai. Ba chiar din contra: ii exploateaza la sange, perfid si nemilos.

Inca de cand ne nastem si pana cand murim platim statului dari. Intocmai ca pe vremea taranilor la curtile boierilor. Platim dari pentru a invata, dari pentru a munci, dari pentru a circula, dari pentru a face afaceri si dari din afaceri, dari din creatii, din inventii, dari pentru a locui, dari pentru siguranta noastra, dari pentru a fi sanatosi, dar si cand suntem bolnavi sau chiar cand murim.
Pe scurt, statul ne-a impus dari pentru orice miscare am face.

Nu-i asa ca multi dintre noi acceptam aceste dari fara ca macar sa ne intrebam ce primim in schimb? Sau macar unde se duc banii nostri?

Ce primim in schimb? Simplu: nimic. In cel mai bun caz suntem lasati in pace. Sanatate? Suntem lasati sa murim pe la portile spitalelor. Sau suntem tratati ca niste animale de doctori care uita ca sunt platiti dintr-o buna parte a salariului nostru. Asa ca suntem nevoiti sa alegem clinici particulare. Deci platim degeaba asigurarile de sanatate. Siguranta? Suntem calcati pe treceri de pietoni de bolizii baietilor cu bani. Pensii? Imi vine sa rad. Sau mai degraba sa plang. Ii plang pe pensionarii care sunt lasati... ba chiar fortati sa moara. De catre statul pentru care au muncit o viata intreaga.

Unde se duc banii nostri? La stat, normal, dar, mai exact, ce face statul cu ei? Intretine buna functionare a structurilor sale. Mai bine spus a imensei increngaturi de organisme si micro-organisme din care este alcatuit. Si care ar trebui sa functioneze in interesul nostru, al cetatenilor. In schimb nu fac altceva decat sa ne sufoce.

Observati anomalia societatii din care facem parte? Noi traim pentru stat, in loc ca statul sa functioneze pentru noi. Asta in ciuda faptului ca noi suntem cei care, prin votul nostru, desemnam conducatorii acestui stat.

Si totusi, cine e mai important? Statul, sau cetateanul?

George Constanza din Seinfeld, la Campionatul Mondial de Poker

Jason Alexander, sau George din serialul Seinfeld, se numara printre cei peste 6000 de jucatori inscrisi la Main Event-ul de la World Series of Poker din Las Vegas. Mai mult decat atat, George s-a calificat intre cei 1800 ramasi dupa primele patru zile ale competitiei. Iata-l intr-un interviu luat in pauza primei zile de turneu:



Printre cei ramasi in competitie se afla si Daniel Negreanu, romano-canadianul milionar din poker.



Turneul va mai dura cel putin o saptamana, se va juca pana ce va ramane un singur castigator. Acesta va incasa un cec in valoare de peste opt milioane de dolari.

O casa care musca din parc

Daca va plimbati prin parcul Tineretului si ajungeti in dreptul iesirii dinspre Cutitul de Argint veti remarca o casa superba. O locuinta de invidiat, care se intinde pe 800-1000 m2. Din pacate, mai mult de jumatate din aceasta suprafata este situata in interiorul parcului. O resedinta particulara care musca cu nesimtire din spatiul public. Partea de teren situata in afara parcului este si ea suficient de mare incat sa gazduiasca intreaga constructie. Dar nu, proprietarul a decis sa iasa in evidenta plasand casa in intregime in interiorul parcului.

Trec peste intrebarea naiva "cum de a fost posibil sa se obtina aprobarea de a se construi o casa in parc?". Mai curios sunt in privinta urmatoarei chestiuni:
cum s-or simti proprietarii stiind ca sunt zilnic obiectul indignarii sutelor de cetateni care se plimba prin zona si care urmaresc cu egala indignare derularea cazului "Bordei"?

Cred totusi ca se simt bine. Sau, si mai probabil, nu simt nimic. Pentru ca sunt nesimtiti.